Impresionantă mărturie a unui medic stomatolog, Gloria Polo care, în 5 mai 1995, în urma unui trăsnet devastator, a ajuns în moarte clinică şi astfel sufletul ei a trăit o experienţă unică, ajungând, cum spune ea, “la porţile Cerului şi ale Iadului” .
O mărturie de la cel care a trecut prin Rai şi Iad, care a auzit glasul Celui Care a creat toate, Care este Iubirea infinită, Care ne vrea fericiţi pe toţi, Care atât de mult a iubit şi iubeşte lumea, încât L-a dat sacrificiului suprem pe Însuşi Unicul Său Fiu, Iisus Christos, făcut Om, pentru salvarea ei, nu poate decât să ne „trezească” din indiferenţă şi să trăim astfel încât să putem dobândi viaţa veşnică, Raiul, fericirea fără de sfârşit.
Unii vor spune că le ajunge ceea ce ne spune Biblia şi Biserica lui Christos. Şi, totuşi, o mărturie care readuce în actualitatea imediată mesajul biblic nu poate decât să ne intereseze, să ne cutremure, să ne bucure, fiindcă e în folosul tuturor, şi nu contravine cu nimic mesajului biblic, dimpotrivă, îl întăreşte.
La venerazione delle icone e l’adorazione eucaristica sono due aspetti macroscopici della spiritualità cristiana che caratterizzano rispettivamente la chiesa Bizantina orientale e quella Latina occidentale. La diversità di queste due spiritualità pone dei grossi punti interrogativi. L’autore Flaviano Patrizi cerca di individuare una strada che giustifica o dà ragione di questa differenza, provando anche a trovare un punto di contatto.
Testo molto interessante.
